Am scris zilele trecute despre caracterul diluvian al căderii japoneze. Totuşi, nu mă aşteptam ca efectul acesteia să se simtă atât de rapid. Toate bursele europene au deschis pe minus şi au atins un (era să zic „nou”) minim. Ne învârtim în cerc prin deşert.
Germania se spală pe mâini, Ungaria şi Cehia cad vertiginos, România iar se uită lung la FMI, Grecia ajunge imediat la disperare. În cazul ultimei, primul ministru George Papandreou încă mai speră că ar putea feri statul de faliment, însă nu are la îndemână decât noi măsuri de austeritate. Această „soluţie” a fost folosită deja, ar trebui poate să se întrebe dacă abordarea e cea corectă. În plus, premierul se confruntă acum cu noi lupte de stradă, cum era şi de aşteptat, iar asta înseamnă mai multă instabilitate şi mai multe pierderi – pagube materiale şi căderi ale pieţei. Şi nu, aceia nu sunt anarhişti, aşa cum se aude pe toate posturile, ci sunt cetăţeni!
Ca şi o paranteză, accidentul nuclear de astăzi, ale cărui consecinţe reale încă nu sunt cunoscute la această oră, a produs un declin suplimentar pe Bursa din Paris. Nu reiau aici ce ar putea însemna un dezastru nuclear în mijlocul Europei şi care este pericolul real al tehnologiei. Am descris într-un articol de mai jos, pe larg, cu fix două zile înainte de incidentul francez. (Bratu scuipă chiştocul din gură, îşi smulse cu amar căciula din cap şi dădu cu ea de pământ.)
Toate astea nefiind de ajuns, pe lângă tensiunea ce se simte în noi, înverşunarea împotriva guvernelor sau împotriva altor etnii şi jocul economic tot mai complicat, începe să se dizolve discreţia relaţiilor problematice inter-statale. Micile războaie reci se „încălzesc”: China ţine să precizeze şi Indiei nevoia sa de spaţiu maritim, Israel a considerat că ar fi un moment potrivit să danseze cu Turcia şi (!) premierul britanic David Cameron e în Rusia, la două zile după surpriza neplăcută din Kurile.
Ce planuri aveţi pe week-end?
world.wide.outlaws 