Arhive pe etichete: fukushima

săptămâna a început în forţă

Am scris zilele trecute despre caracterul diluvian al căderii japoneze. Totuşi, nu mă aşteptam ca efectul acesteia să se simtă atât de rapid. Toate bursele europene au deschis pe minus şi au atins un (era să zic „nou”) minim. Ne învârtim în cerc prin deşert.
Germania se spală pe mâini, Ungaria şi Cehia cad vertiginos, România iar se uită lung la FMI, Grecia ajunge imediat la disperare. În cazul ultimei, primul ministru George Papandreou încă mai speră că ar putea feri statul de faliment, însă nu are la îndemână decât noi măsuri de austeritate. Această „soluţie” a fost folosită deja, ar trebui poate să se întrebe dacă abordarea e cea corectă. În plus, premierul se confruntă acum cu noi lupte de stradă, cum era şi de aşteptat, iar asta înseamnă mai multă instabilitate şi mai multe pierderi – pagube materiale şi căderi ale pieţei. Şi nu, aceia nu sunt anarhişti, aşa cum se aude pe toate posturile, ci sunt cetăţeni!

Ca şi o paranteză, accidentul nuclear de astăzi, ale cărui consecinţe reale încă nu sunt cunoscute la această oră, a produs un declin suplimentar pe Bursa din Paris. Nu reiau aici ce ar putea însemna un dezastru nuclear în mijlocul Europei şi care este pericolul real al tehnologiei. Am descris într-un articol de mai jos, pe larg, cu fix două zile înainte de incidentul francez. (Bratu scuipă chiştocul din gură, îşi smulse cu amar căciula din cap şi dădu cu ea de pământ.)

Toate astea nefiind de ajuns, pe lângă tensiunea ce se simte în noi, înverşunarea împotriva guvernelor sau împotriva altor etnii şi jocul economic tot mai complicat, începe să se dizolve discreţia relaţiilor problematice inter-statale. Micile războaie reci se „încălzesc”: China ţine să precizeze şi Indiei nevoia sa de spaţiu maritim, Israel a considerat că ar fi un moment potrivit să danseze cu Turcia şi (!) premierul britanic David Cameron e în Rusia, la două zile după surpriza neplăcută din Kurile.

Ce planuri aveţi pe week-end?

Anunțuri
Etichetat , , , , ,

japonia moare. va avea rusia răbdare până la capăt?

Data trecută am înţeles, tsunami, Fukushima, era normal să pice Bursa. Acum, şase luni mai târziu, care sunt motivele? Sigur, Japonia a trecut şi prin momente mai grele, cu zeci de ani în urmă, însă acum vorbim despre o economie globalizată, în care Vestul reacţionează prompt la orice mic dezechilibru din Est. Mai ţineţi minte povestea cu „criza va ocoli România”…
Constatăm, pe deasupra, că Japonia nu este singură, ci întregul bloc asiatic are de suferit, inclusiv China – cu o inflaţie de peste 6% şi decelerarea producţiei industriale.
Ca să fie tabloul complet, Medvedev (Putin) şi-a amintit de Kurile şi s-a gândit să facă nişte vizite. Întâi personal, apoi sub formă de bombardiere Tupolev. Tehnic vorbind, Rusia şi Japonia sunt încă în război, din moment ce nu au semnat un tratat de pace la 1945.

Ceea ce îmi aminteşte şi mie de o dispută la fel de veche, dintre China şi Japonia, asupra Taiwan-ului. Sunt curios, dacă lucrurile vor degenera (fie în Taiwan, fie în Kurile), ce va face US, dependente de producţia chineză, având în acelaşi timp datorii enorme către China şi un acord militar cu Japonia?

Etichetat , , , , ,

cam câtă nevoie avem de backup.

Aproape şase milioane de oameni au fost lăsaţi în întuneric de o pană majoră de curent, în sudul Statelor Unite. Două reactoare nucleare au fost oprite, iar activitatea aeroporturilor a fost suspendată. Toate acestea din cauza unui incident minor la o centrală secundară.
Nu este primul eveniment de acest fel, însă extinderea ne duce într-o nouă categorie. Trebuie să înţelegem de ce se întâmplă astfel de accidente acum. Nu este vorba de neglijenţă, ci de capacitatea unui sistem. În cazul nostru, ne apropiem de maxim.
Un spital are genereratoare de siguranţă pentru a nu îşi opri aparatele şi activitatea, mai ales în sălile de operaţie. O şcoală, un parc de distracţii, un aeroport chiar, îşi poate suspenda activitatea o perioadă, consecinţele la nivel macro-economic fiind minore.
Problema reală este legată de centralele nucleare, însă nu de reactoare, aşa cum aţi putea crede. Cunoaşteţi cu siguranţă faptul că materialul radioactiv utilizat este scos din reactor înainte de a-şi consuma în totalitate energia. Altfel, centrala în sine nu ar avea aplicabilitate practică – timpii de înjumătăţire sunt foarte lungi, iar cantitatea de energie obţinută scade drastic, sub nivelul de randament minim. Aşa apar deşeurile radioactive. Materialul uzat încă reacţionează. Din acest motiv, trebuie depozitat într-un fluid cu rol de răcire, cu flux constant. Din câte cunosc eu, se foloseşte apă industrială în acest scop.
Un colaps energetic înseamnă oprirea pompelor. Apa din depozit se evaporă complet, după care temperatura deşeurilor creşte, din cauza reacţiilor, la câteva mii de grade. În maxim 48 de ore structura cedează, are loc o explozie şi particulele radioactive sunt pulverizate în atmosferă (v. Cernobyl, Fukushima).
Număraţi centralele nucleare de pe glob, consideraţi cam tot atâtea depozite de deşeuri radioactive şi calculaţi şansele noastre de supravieţuire în cazul unor căderi majore, timp de câteva zile, în cele mai industrializate ţări de pe Glob.

Etichetat , , ,