arestările continuă

 

Anunțuri
Etichetat , ,

vă amintiţi de colectivizare?

Procesul agresiv prin care Statul Român a confiscat terenul agricol de la cetăţenii săi s-a desfăşurat între 1949 şi 1962. În toată această perioadă au existat revolte ţărăneşti, mai mari sau mai mici, fiecare reprimată violent prin execuţii, deportări şi încarcerări.
Privit de sus, comunismul sino-coreeano-românesc are ca scop principal amputarea spirituală şi dezumanizarea. Fiecare satrap industrial a încercat privarea graduală de libertate a propriului popor. Jaful concretizat în naţionalizare a dizolvat afacerile private. Apoi s-a luat pământul, s-a încercat eliminarea credinţei, societatea civilă activă a dispărut în închisori. Oamenii-furnici au fost trimişi la muncă repetitivă în fabrici, au primit propagandă de partid sub nume de cultură şi au locuit în „apartamente” din ce în ce mai strâmte, cu tavanul cât mai jos. Ultimul pas ar fi fost satul de blocuri, deoarece casa şi curtea reprezentau ultima fărâmă iluzorie de libertate a românilor.

50 de ani mai târziu, în plin capitalism forţat, cu directivă de partid, un tablou grav ce se petrece acum în China m-a dus cu gândul la fostul plan comunist şi la faptul că unii nu au renunţat la acele idei şi metode.

Etichetat , , ,

Vine valu’…

De câţi consumatori ne-creditaţi ar fi nevoie pentru a contra efectele Marii Căderi 2011? Unii ar putea spune că toată China ar fi de ajuns, însă de ce RP ar risca nişte cheltuieli, spre exemplu, pe active europene din moment ce ar putea avea Europa gratuit puţin mai târziu? Ceea ce este cu adevărat enervant e încercarea tuturor, indiferent de mărimea pe piaţă, de a restabili ordinea financiară – cu puţin noroc, la nivelul din 2008. Adică menţinerea paradigmei care se dovedeşte zilnic necâştigătoare. De ce mesianicul Obama şi Congresul nu sunt în stare sau nu vor să gândească outside the box? Sunt soluţii pe termen lung, cu efect global, chiar dacă la prima vedere fragmentează puternic economia. Desigur, aurul şi alte metale preţioase pot rămâne ca şi standard monetar fără probleme. La fel, trocul inter-statal cu resurse poate continua. Economia trebuie să urmeze modelul cubanez – mă refer la localizarea producţiei şi circuitul intern, nu la totalitarism şi embargo. Unii au înţeles asta: exemplul 1, exemplul 2şi ….. aşa ….. mai …. departe..

Etichetat , , , ,

„Întinereşte România!”

COMUNICAT DE PRESĂ

Parlamentul Tinerilor, din nou la muncă, cu ochii pe parlamentari! Parlamentul Tinerilor îşi reîncepe activitatea după finalizarea primei legislaturi. Zeci de tineri s-au mobilizat pentru a-si asuma responsabilitătile de „tânăr parlamentar” şi pentru a reprezenta tânăra generaţie într-o instituţie de dezbatere şi acţiune.

Parlamentul Tinerilor îşi reia oficial activitatea în data de 28 septembrie 2011. Plenul inaugural va debuta cu o dezbatere pe tema „Stânga, centru sau dreapta” în care tinerii vor face declaraţii politice şi vor lua cuvântul în plen.

Principalul subiect abordat de reprezentanţii tinerei generaţii va fi migraţia politică. Discursurile vor fi urmate de o sesiune de dezbatere a Proiectului de Lege nr. 343/2011 privind modificarea Legii 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, proiect de lege care interzice, printre altele, migraţia politică în rândul parlamentarilor. Evenimentul se va finaliza cu procesul de votare a Proiectului de Lege.

Începând cu data de 28 septembrie 2011, Parlamentul Tinerilor va organiza săptămânal dezbateri cu rol informativ şi deliberativ. Tinerii vor redacta propuneri la proiectele de lege, vor dezbate agenda socială, politică şi economică şi vor propune soluţii.

Parlamentul Tinerilor se va autosesiza ori de câte ori drepturile tinerilor vor fi nesocotite.

Reţeaua noastră naţională va acţiona la locul potrivit, sesizând instituţiile statului şi oferind asistenţa juridică adecvată.

Pentru informţii suplimentare

Persoană de contact:

Edit Gyenge

Project Manager

PARLAMENTUL TINERILOR

via Moshe Mordechai

the #OCCUPYWALLSTREET is on!

scuze, am încercat să bag streamul aici, dar apare o eroare de cod. vă rog să accesaţi linkul de mai jos.

http://www.livestream.com/globalrevolution

Etichetat , , , , , ,

self-immolation

Un cetăţean grec îşi dă foc în faţa unei bănci din Thessaloniki.
Datoria taie adânc în fiecare dintre noi.

Etichetat , , ,

imperiul se clatină

Mai sunt două zile până la ocuparea Wall Street. „Anarhiştii” sunt bine organizaţi şi hotărâţi. Unii au zis să ia exemplu de la prietenii noştri de peste ocean. De-abia aştept să văd: a) reacţia guvernului american în prima zi de protest; b) dacă se va dovedi un eveniment de tip Tahrir, aşa cum s-a anunţat; c) a doua reacţie a guvernului american în cazul îndeplinirii condiţiei b.
Guvernul şi Congresul sunt în următoarele săptămâni prinse cu probleme de maximă importanţă, precum adoptarea bugetului. Dacă se va declanşa o mişcare de magnitudinea revoltelor din UK, acest element destabilizator coroborat cu situaţia economică fragilă va deschide cea mai dificilă perioadă a Statelor Unite de la începerea crizei.
În privinţa mişcării „Yes We Camp” încă mă încearcă o doză de scepticism: poporul american are o tradiţie a protestelor, mai ales în ultimii 50 de ani, însă uitaţi-vă la „protestele” cuminţi şi la semn ale secolului XXI. Oamenii se strâng, ţin cartoane, scandează, dar se dau la o parte. Sau se lasă arestaţi. Ar fi ideal dacă manifestările paşnice ar fi şi eficiente, iar pentru asta trebuie să inducă şi un sentiment de teamă. Ai nevoie în primul rând de masă – ceea ce probabil se va rezolva pe 17 septembrie. Apoi, este necesar cel puţin un factor suplimentar de intimidare: acoperirea feţei, scandările agresive, aruncarea de diverse proiectile înspre forţele de ordine pentru a se păstra o distanţă. Guvernul trebuie să simtă presiunea populaţiei. Dacă acest lucru nu se întâmplă, se va lăsa cu o arestare masivă şi aleatorie, iar ceilalţi manifestanţi vor face loc maşinilor de poliţie, exprimându-şi verbal nemulţumirea. Mai e şi varianta în care totul va semăna izbitor cu Bucureşti – iunie 1990, sper din suflet să nu se ajungă la astfel de orori.
Pe de altă parte, dacă această „invazie a publicului în spaţiul public” va fi lăsată în pace, are şanse mari să atingă dimensiuni greu de imaginat, iar Bank of America va contribui masiv la aceasta. Banca are nevoie de lichidităţi şi încearcă să le obţină pe toate căile. Printre altele, accelerând stiva de foreclosure, ceea ce înseamnă un nou val de cetăţeni ajunşi în stradă, iar de-acolo nu vor mai avea nimic de pierdut.
S-a vorbit zilele acestea despre solidaritatea poporului american. Mi-ar plăcea să o văd de această dată deşi, sincer, am destule motive să cred că americanului i se rupe de ceilalţi.

 

Etichetat , , , , , , , ,

săptămâna a început în forţă

Am scris zilele trecute despre caracterul diluvian al căderii japoneze. Totuşi, nu mă aşteptam ca efectul acesteia să se simtă atât de rapid. Toate bursele europene au deschis pe minus şi au atins un (era să zic „nou”) minim. Ne învârtim în cerc prin deşert.
Germania se spală pe mâini, Ungaria şi Cehia cad vertiginos, România iar se uită lung la FMI, Grecia ajunge imediat la disperare. În cazul ultimei, primul ministru George Papandreou încă mai speră că ar putea feri statul de faliment, însă nu are la îndemână decât noi măsuri de austeritate. Această „soluţie” a fost folosită deja, ar trebui poate să se întrebe dacă abordarea e cea corectă. În plus, premierul se confruntă acum cu noi lupte de stradă, cum era şi de aşteptat, iar asta înseamnă mai multă instabilitate şi mai multe pierderi – pagube materiale şi căderi ale pieţei. Şi nu, aceia nu sunt anarhişti, aşa cum se aude pe toate posturile, ci sunt cetăţeni!

Ca şi o paranteză, accidentul nuclear de astăzi, ale cărui consecinţe reale încă nu sunt cunoscute la această oră, a produs un declin suplimentar pe Bursa din Paris. Nu reiau aici ce ar putea însemna un dezastru nuclear în mijlocul Europei şi care este pericolul real al tehnologiei. Am descris într-un articol de mai jos, pe larg, cu fix două zile înainte de incidentul francez. (Bratu scuipă chiştocul din gură, îşi smulse cu amar căciula din cap şi dădu cu ea de pământ.)

Toate astea nefiind de ajuns, pe lângă tensiunea ce se simte în noi, înverşunarea împotriva guvernelor sau împotriva altor etnii şi jocul economic tot mai complicat, începe să se dizolve discreţia relaţiilor problematice inter-statale. Micile războaie reci se „încălzesc”: China ţine să precizeze şi Indiei nevoia sa de spaţiu maritim, Israel a considerat că ar fi un moment potrivit să danseze cu Turcia şi (!) premierul britanic David Cameron e în Rusia, la două zile după surpriza neplăcută din Kurile.

Ce planuri aveţi pe week-end?

Etichetat , , , , ,

Consider că s-a spus totul despre acea zi.

Îmi amintesc că acum zece ani (sau mai puţin) o voce a spus „pentru fiecare american mort, vor muri de partea lor o sută de irakieni”. Mă aşteptam ca, odată cu îndeplinirea acestui obiectiv, genocidul efectuat sistematic de către administraţia americană, către aceştia şi către alte popoare islamice, să înceteze. După cum se vede, aşteptările mele erau nerealiste.

سلام الله

Etichetat ,

japonia moare. va avea rusia răbdare până la capăt?

Data trecută am înţeles, tsunami, Fukushima, era normal să pice Bursa. Acum, şase luni mai târziu, care sunt motivele? Sigur, Japonia a trecut şi prin momente mai grele, cu zeci de ani în urmă, însă acum vorbim despre o economie globalizată, în care Vestul reacţionează prompt la orice mic dezechilibru din Est. Mai ţineţi minte povestea cu „criza va ocoli România”…
Constatăm, pe deasupra, că Japonia nu este singură, ci întregul bloc asiatic are de suferit, inclusiv China – cu o inflaţie de peste 6% şi decelerarea producţiei industriale.
Ca să fie tabloul complet, Medvedev (Putin) şi-a amintit de Kurile şi s-a gândit să facă nişte vizite. Întâi personal, apoi sub formă de bombardiere Tupolev. Tehnic vorbind, Rusia şi Japonia sunt încă în război, din moment ce nu au semnat un tratat de pace la 1945.

Ceea ce îmi aminteşte şi mie de o dispută la fel de veche, dintre China şi Japonia, asupra Taiwan-ului. Sunt curios, dacă lucrurile vor degenera (fie în Taiwan, fie în Kurile), ce va face US, dependente de producţia chineză, având în acelaşi timp datorii enorme către China şi un acord militar cu Japonia?

Etichetat , , , , ,